Foarte bun articolul lui Bogdan Alecu din Ziarul Financiar prin care face cateva recomandari de cereri pertinente pentru angajatii Dacia.
Pe scurt el recomanda angajatilor Dacia sa nu se grabeasca in a cere marirea salariilor, ci sa puna presiune pe stat (nicidecum pe angajator) pentru a demara / finaliza proiecte macro ce ar duce la cresterea pietei auto (si implicit a profiturilor companiei). Garanteaza asta oare si cresterea nivelului de trai al angajatilor ….
Cu toate acestea Bogdan pleaca de la o premisa gresita – ca angajatii ar beneficia de educatia necesara pentru a intelege la un nivel macro sistemul politic si economic in care traiesc.
A cui e vina lipsei lor de educatie?
In primul rand a statului caruia ii convine pe termen scurt sa (negocieze) manevreze cu forta de munca needucata.
In al doilea rand se pare ca situatia ii convine chiar si angajatorului pentru ca nu am aflat sa faca vreo investitie in crearea de valoare (bogatie) pentru angajati si apropiatii lor altfel decat prin practicile impuse de stat (salarii, taxe la stat, traininguri tehnice specifice).
Ce ar trebui facut?
Din punctul meu de vedere angajatorul ar trebui sa identifice proiectele prioritare (cele de care vorbea Bogdan Alecu in articol), sa le explice angajatilor si sa ii implice pe acestia in procesul de solutionare. Si nu, nu cred ca implicarea trebuie sa constea in instigare la greve atunci cand Guvernul ia masuri ce afecteaza activitatea pietei producatorilor auto asa cum in articol se exemplifica scaderea salariului bugetarilor cu 25% ce a dus la scaderea puterii de cumparare. Exista solutii pasnice prin care sa coagulam forta si energia unor comunitati pentru a oferi solutii si a pune presiune proactiv pe Guvern si alte institutii din administratie.
Este asta o tema pentru strategia de CSR a Dacia?
Da, deoarece doar prin astfel de programe poti raspunde proactiv preocuparilor si nevoilor stakeholderilor tai – in acest caz: angajatii.
1) Cate intalniri au avut oare reprezentantii companiei cu angajatii (atunci cand acestia nu protestau) in care sa ii intrebe macar – “Ce ai vrea sa schimbe / imbunatateasca / inoveze compania pentru a-ti face viata de zi cu zi mai buna? Te rog sa ne recomanzi alte solutii decat cresterea directa a salariului – asta e oricum o preocupare pentru noi.”
2) Credeti ca sub presiunea grupului si printr-un proces eficient de moderare raspunsul ar fi fost in unanimitate: cresteri salariale? Eu ma indoiesc si vorbesc din experienta moderarii unor astfel de sesiuni. Sunt convins ca rezultatele ar fi fost surprinzatoare pentru companie si ar fi ajutat-o mult sa evite greva ce a dus la intreruperea de activitate si pierderi financiare. Dar mai valoros decat evitarea pierderii ar fi fost identificarea prioritatilor relevante ce pot fi transformate in proiecte cu rezultate semnificative pe termen lung.