Începe războiul. Investiți în sustenabilitate!5 min read

Reading Time: 3 minutes

“Războiul” a început deja. Companiile mari au intrat sub lupa transparenţei faţă de public. La fel cum guvernele dau din colţ în colţ datorită protestelor, la fel se poate întâmpla şi cu marile organizaţii private – riscă să îşi definească existenţa din criză în criză.

Cel mai interesant în acest “război” este că nu există adversar. Presiunea vine într-adevar din extern, dar lupta se duce exclusiv în cadrul sistemelor de mangement ale companiei.

A crezut vreunul dintre voi că guverne alese cu majorităţi covârşitoare se vor lovi de crize politice atât de grave? Dar că aceste crize vor izbucni zilnic. Una după alta. Fiecare cu motivul ei. Şi nu doar aici, pe tărâmuri mioritice. Se întâmplă peste tot în lume.

TRANSPARENŢA

Acesta este motivul. Trăim într-o era în care informaţiile, negocierile, deciziile şi detaliile picante despre lideri sunt publice. Da, acesta este cuvântul de ordine: informaţie publică. Toţi împăraţii sunt acum goi în centrul pieţei. Atât liderii guvernamentali, cât şi cei din mediul de afaceri.

Ştiţi cum e: înainte parcă era mai bine, parcă se mai putea, dar acum oricine poate să afle orice şi oricând. Informaţia circulă cu viteza luminii peste tot pe glob. Scrisorile “secrete” sunt găzduite pe servere electronice, contractele sunt trimise prin e-mail şi, când e nevoie, devin publice, întelegerile confidenţiale pot fi accesate de jurnalişti sau lideri de opinie din mediul online cât ai clipi. Iar odată ce un simplu site publică informaţia ea rămâne acolo pentru totdeauna, la un click distanţă.

Aşa cum spuneam, presiunea vine din exterior, dar cei care pun presiune nu sunt adversari. Mai mult, ei sunt beneficiari sau parteneri. În cazul guvernelor vorbim de cele mai multe ori de cetăţeni. În cazul companiilor vorbim de angajaţi, furnizori, membri ai comunităţilor care le găzduiesc activitatea şi, din ce în ce mai des, de clienţi.

Cu toţii vrem să ştim cum se iau deciziile, cine şi ce le influenţează, dar mai ales în interesul cui.

OBLIGATIVITATEA transparentizării activităţilor

Uniunea Europeana a făcut un pas în faţă şi a sfătuit companiile mari să publice anual informaţii despre strategia şi rezultatele înregistrate în privinţa reducerii impactului negativ de mediu, social şi economic. Vorbim în primul rând de respectarea drepturilor omului, a drepturilor angajaţilor, de lupta anti-corupţie şi de protecţia mediului înconjurător. Sfatul acesta a venit înca din 2014.

În 2017 raportarea a devenit obligatorie pentru companiile cu peste 500 de angajaţi din România. Primele rapoarte vor trebui publicate la maxim 6 luni de la depunerea bilanţului contabil pentru finalul acestui an.

La sfârşitul lunii martie 2017, Ziarul Financiar atenţiona: “Mare atenţie pentru companii! Noua generaţie priveşte profitul obţinut de firmă ca o formă de exploatare a lor […] companiile care raportează profit vor fi privite negativ, cu ură, şi mai puţin pozitiv.”. Aşa este, profitul nu mai este un argument al bunei reputaţii dacă nu explică nimeni cum a fost obţinut. Ziarul Financiar acuză angajaţii pentru aceasta privire critică, dar uită câte companii profitabile au dispărut pentru că au fost implicate în cazuri de corupţie, au exploatat în mod iraţional resurse neregenerabile, nu au respectat drepturile angajaţilor sau au impus furnizorilor termene de plată care i-au dus la faliment.

Să ne amintim de MIC.ro, de Roşia Montană Gold Corporation, de Chevron, de compania de textile din Iaşi care îşi obliga angajatele să poarte Pampers la muncă pentru a nu merge la toaletă, de firmele care exploatează ilegal lemn din parcurile naţionale, de consultanta de business care a decedat pentru că a muncit până la epuizare.

Tu ce fel de manager eşti?

Dragi manageri, vă rog să faceţi profit – aceasta este menirea oricărei afaceri. Dar, de asemenea, vă recomand să investiţi în sisteme de management sustenabil.  Aflaţi care sunt punctele vulnerabile ale organizaţiei voastre. Asiguraţi-vă că nu îi afectaţi iremediabil pe angajaţii, clienţii şi partenerii voştri.

Arătaţi oamenilor rezultatele non-financiare pe care le obţineţi. Veţi caştiga reputaţie, competitivitate, loialitate, acces la capital şi încredere.

Drumul este cu sens unic. Obligativitatea legală de a publica informaţile privind impactul non-financiar nu ar fi apărut dacă nu existau abuzuri. Acum e momentul să vă diferenţiaţi de cei ce fac afaceri imorale.

Cine nu o să facă acest pas o să ajungă în aceeaşi morişcă a crizelor nesfârşite ca şi guvernele. Este momentul să învăţaţi din greşelile şi experienţa nefastă a clasei politice.

Tactic vă recomand să numiţi cât mai rapid un director de sustenabilitate. Să îi oferiţi acces la întâlnirile de board şi o echipa de lucru formată din reprezentanţii departamentelor cheie. Asiguraţi-vă personal că cei care vor lucra la strategia şi raportarea de sustenabiliate cunosc importanţa acestui proces pentru organizaţie și că au urmat cursurile de specializare necesare. Verificaţi ca ei să fie plătiţi pentru munca lor şi că noile activităţi nu le încarcă agenda peste capacitatea de lucru. Nu cred că vă doriţi ca aceasta prioritate să ramână o activitate marginală.

Dupa cum stiţi exista trei tipuri de manageri: imorali, amorali şi morali. E momentul să alegeţi categoria din care faceţi parte.

Editorial publicat in revista Forbes Romania – nr 182