Trebuie să avem pretenţii mai mari de la mangerii de spitale, şcoli, oraşe, de la antreprenorii şi directorii de companii mari. Nu mă refer la performanţele financiare, ci la gradul de moralitate pe care îl reflectă rezultatele stilului lor de management.
Observăm că lucrurile nu sunt tocmai roz. Trăim într-o societate „izolată” prin infrastructură de transport faţă de majoritatea ţărilor europene. Aproape în fiecare zi aflăm despre situaţii dezastruoase în sistemul de sănătate. Criticăm şi ne sperie lipsa de strategie şi rigoare în educaţie. Oraşele României candidează la tot felul de titluri europene, organizează concerte şi sunt pline de panseluţe, dar nu au canalizare, acces la apă sau sisteme de colectare a deşeurilor.
Putem da vina pe Stat şi pe politicienii care îi hotărăsc destinele. Este uşor să arătăm cu degetul (mai ales noi cei din mediul privat) şi să îi acuzăm de corupţie. Adevărul e că nu au nicio scuză. Sunt, în general, corupţi, imorali şi slab pregătiţi pentru deciziile pe care le au de luat.
Este important însă să fim sinceri şi realişti. Corupţia din administraţie a fost evidenţă şi înainte de apariţia DNA şi a celebrelor „cercetări televizate”.
Întrebarea pe care nu o punem este: cine oferă mită reprezentanţilor statului? Este evident: managerii din mediul privat. Sau crede cineva că instituţiile publice îşi dau „şpagă” între ele?
Managerii imorali.
Antreprenorii feroce ai anilor 90, persoane obsedate de câştiguri rapide, manageri expaţi presaţi să livreze profit mare în 2-3 ani de mandat în România şi toţi ceilalţi care au acceptat sau creat acest sistem al „ploconului” către decidenţii statului sunt managerii imorali. S-au grăbit să facă profit fără să le pese pe cine şi cum afectează negativ.
Managerii amorali.
Ei sunt cei care au stat pe margine, nu au iniţiat, dar nici nu au amendat imoralitatea „colegilor” din mediul de afaceri. Ei nu au căutat modalităţi de a corupe, dar nici nu s-au opus atunci când au făcut-o alţii pentru ei. Această categorie domină şi astăzi mediul economic românesc. Ei se ghidează pe principiul lui „merge şi aşa”, „mă adaptez la situaţia dată” fără să încerc să schimb ceva. Mă sperie faptul că mangerii amorali domină economia din România. Asta ne ţine într-o stare de letargie. Nu putem spune nici că sunt profund imorali şi nici modele de moralitate. Prin urmare, există riscul, din cauza acestei majorităţi, să nu schimbăm nimic semnificativ.
Managerii morali.
Să nu uităm că există şi cea de-a treia categorie: managerii morali. O parte sunt români (antreprenori sau directori de companii cu capital românesc sau multinaţionale), alţii sunt străini (expaţi). Ei sunt vocali, se bat de ani buni cu „balaurul” care pare că vrea să înghită România. Îi cunoaştem aproape pe toţi. Ies în piaţă alături de cetăţenii nemulţumiţi, au curajul să publice scrisori către liderii guvernamentali pentru a sesiza neregulile. Se unesc în asociaţii și luptă împreună pentru moralitate şi o Românie mai bună. Sunt puţini acum, dar observ că au succes şi că, uşor-uşor, atrag alături de ei din ce în ce mai mulţi din tabăra amoralilor.
Managerii morali sunt pionierii transparenţei organizaţionale. Ei au curaj şi prezintă public rezultatele non-financiare ale afacerilor pe care le conduc, mai exact impactul deciziilor lor asupra economiei, mediului înconjurător şi societăţii.
De anul viitor, Uniunea Europeană obligă managerii a 680 de companii din România (cu peste 500 de angajaţi) să publice aceste rezultate non-financiare.